Se spune ca durata medie a crizelor de plans creste de la 1 ora si 45 de minute/zi la 2 saptamani de viata, la 2 ore si 45 de minute/zi la 6 saptamani si apoi descreste la mai putin de 1 ora/zi la 12 saptamani. La 3 saptamani crizele de plans apar de-a lungul intregii zile, dar cu precadere intre orele 6:00-11:00pm. La 6 saptamani, crizele de plans apar ocazional de-a lungul zilei, unii bebelusi plang in jurul pranzului, cei mai multi intre 6:00-8:00pm si unii la 2:00am.
Dupa 10 saptamani, bebelusul devine tot mai linistit si crizele de plans apar majoritatea intre 6:00am si pranz, sau dupa-amiaza intre 4:30-10:30pm. 9 din 10 bebelusi plang aparent fara motiv (nu sunt infometati, nu sunt uzi, nu sunt neglijati), crizele de plans zilnice durand de la 15 minute la 1 ora uneori. Aceste crize, asociate de multe ori colicilor (forme severe si persistente a crizelor de plans inexplicabile), apar cel mai des dupa-amiaza.
Aceasta parte a zilei pare sa fie cea mai propice colicilor, tipetelor si starilor de agitatie: cina este pregatita, tatal a revenit de la servici, parintii incearca sa serveasca masa, copiii mai mari au nevoie de atentie, deci cat poate tolera bietul bebelus?
Sau mai bine spus, dupa o zi intreaga de preluare si procesare a noilor informatii vazute, auzite, gustate, bebelusul vrea sa se descarce nervos printr-un plans sanatos. Cand copilul plange pentru ca este ud sau infometat, reusim repede sa rezolvam problema - ii schimbam scutecul sau il hranim. Dar uneori, agitatia insoteste crizele de plans ce apar practic fara motiv: copilul refuza suzeta sau o jucarie, dar se linisteste daca este leganat sau facut "avion", apoi reincepe sa planga daca incetam aceste activitati. Aceste stari ale copilului sunt frustrante pentru noi parintii deoarece ne simtim neputinciosi cand nu reusim sa interpretam corect dorintele lui. Colicile, caracterizate prin iritabilitate, agitatie sau crize de plans ce totalizeaza mai mult de 3 ore/zi, apar mai mult de 3 zile/saptamana si pentru mai mult de 3 saptamani, sunt tot forme de agitatie, dar mult mai agresive. Mamele, stresate de aceste colici prelungite incep sa-si piarda laptele, neputinta de a ajuta aduc serioase tensiuni in familie si de cele mai multe ori toate duc la cresterea gradului de agitatiei si iritabilitate ale copilului. Este un "cerc vicios" din care nimeni pare sa nu mai aiba scapare. Cum colicile sunt un gen de extensie a agitatiei, este bine sa fie vazute ca o forma mai severa a acesteia.
Este important insa sa ne dam seama ca majoritatea crizelor de plans nu au cauze fizice. Mai mult, nu exista nici un motiv care sa ne faca sa credem ca aceste crize vor pune in pericol copilul sau ca orice incercare de a reduce amplitudinea lor va avea ca rezultat un copil mai sanatos fizic. De multe ori, copiii mai plangaciosi nu numai ca plang mult, dar sunt si foarte agitati fizic (se zbat puternic si sunt greu de stapanit); sunt mult mai sensibili, mai iritabili, cu mult mai greu de linistit si sunt mult mai activi decat ceilalti. Cateva diferente sunt notabile: bebelusii mai putin plangaciosi petrec mai mult timp sugandu-si degetele sau suzeta, in timp ce acestea nu au practic nici un efect asupra bebelusilor foarte plangaciosi. De multe ori, copiii fara probleme par sa aiba nevoie de un plans bun seara, inainte de culcare, probabil din cauza oboselii. Daca copilul nu plange mai mult de 5-10 minute, nu va faceti probleme. Daca insa il luati in brate pentru a-l linisti sau ii oferiti suzeta, aceasta doar va inrautati situatia si va fi din ce in ce mai greu ca el sa adoarma singur, in stil propriu. Ce poate ajuta este un program de seara regulat (masa, baita, culcare) si somn suficient in timpul zilei, astfel incit copilul sa nu fie surmenat.
Daca insa crizele de plans sunt bruste, violente, in special la un copil care nu este plangacios, acestea semnaleaza de multe ori o boala sau aparitia dintilor. Verificati temperatura sau alte semne ce pot indica acestea si anuntati imediat doctorul daca constatati ceva in neregula cu copilul. Sa nu uitam insa un lucru esential: aceste colici, la fel ca si celelalte probleme ce apar in cazul copiilor, trec, deobicei mai repede decat speram sau am crede ca este posibil si suportabil.
