martedì 10 marzo 2009

Poezii de primavara

"Este asa un lucru mic
Sa te bucuri de soare?
Este asa un lucru mic
Sa traiesti in lumina primaverii?
Sa iubesti, sa gandesti, sa fii iubit?"


"Vanturile lui martie
firmamente inghetate ale iernii
care sufla mustatile pisicilor
de zapada luata de pe camp.
Caldura rasare din sanul
pamantului sa intalneasca
razelor soarelui
in cer
si ocheste sangerii infloriti,
glicina, caprifoiul,
si gloria de dimineata
sa semnaleze inceputul
primaverii.

Culoarea vietii
este verdele.
Odata ce s-a scuturat
campul de iarba moarta
dintr-o data rasare
o mare de viata poaspata.

Verde, verde;
Te vreau verde.
Verde de viata.
Verde pentru reinviere.
Verde pentru iubire.

Stejarii
parfumeaza aerul
cu mirosul intepator
al prolificului lor polen.
Veveritele
ies din vizuinele lor de iarna
si cauta mancare proaspata.
Pasarile preiau comanda cerului.
Bufnitele, soimii, ciocanitorile,
cardinalii si gaitele
umplu tacerea goala
lasata de iarna
cu sunetele distinctive
ale vocilor lor unice.

Serenada posomorata
a greierilor
strapunge intunericul
noptii
ca un contrapunct melodic
al cantecelor pline de viata
ale pasarilor.

Verde, verde;
Te vreau verde.
Verde de viata.
Verde pentru reinviere.
Verde pentru iubire.

Viata celebreaza
trecerea a inca unei ierni.
Dragostea este in aer.
Peste tot viata infloreste.
Lumea este asa cum ar trebui sa fie.
Primavara este anotimpul
reinvierii;
anotimpul
iubirii.

Anotimpurile se schimba
si viata merge mai departe.
Acest an este diferit de precedentul;
si totusi atat de asemanator.
Primavara este timpul
caldurii
al vietii.
Primavara este anotimpul
reinvierii
al dragostei.

Verde, verde;
Te vreau verde.
Verde de viata.
Verde pentru reinviere.
Verde pentru iubire."


"Copiii au iesit la joaca inca o data;
Jambierele grele pe care le purtau,
Caciulile de iarna care le acopereau urechile,
Sunt puse deoparte si nici o alta lacrima
Nu mai este varsata pana cand
Iarna va veni din nou.
Nimeni nu se mai intreaba unde pleaca ei
Daca si-au pus galosii in picioare;
Nimeni nu-i mai atentioneaza repetat
Sa se pazeasca de raceala.
Cu mainile goale ei se zbenguiesc si fug
Incalziti de blandul soare.
Si-au pus hainele groase deoparte,
Si toata dimineata s-au alergat
Asemenea nebunilor.
Macaleandrul din tarc canta
Un cantec vesel de bun venit,
Si se pare ca fiecare primeste cate ceva
Din toata bucuria asta.
Pitulicele si vrabiile de asemenea sporovaiesc
Sunt o ceata zgomotasa,
Si tuturora ne face placere sa vedem
Cum toate incearca sa castige favorurile fetei,
Pentru a-si primi partea de prajituri si biscuiti.
Gradina cea mai frumoasa din cate cunosc
Este cea unde cresc copiii,
Unde obraji se inrosesc si ochii stralucesc
Si totul este ras si incantare.
Te poti lauda cu frumusetea gradinilor tale,
Dar lasa copiii sa alerge doar intr-a mea;
Si lasa trandafirii rosii si albi
Sa inveseleasca pamantul pe unde pasesc.
Si cine cauta perfectiunea infloririi,
Ar trebui sa remarce culoarea din obrajii copiilor
Nu este muzica pe care macaleandrul sa nu o gangureasca
Si nici frunzis pe care sa-l compari
Cu tinerii ciufuliti si sarutati de soare:
Cea mai mare bucurie a primaverii este fara nici un fel de indoiala
Atunci cand venirea ei aduce copiii din nou pe strazi!"


"Pajistile
ne bucura sufletul
cand infloresc primavara.

Bobocii si semitele
se desfac
si firele de iarba
ne arata lancile lor.

Numai turturii
isi varsa lacrimile
cand primavara apare."


"Nu am remarcat niciodata
onduleurile zambilelor violete
pana in dimineata asta

cand narcisele galbene
isi scutura zgomotos clopotele
din cununile de stele.

Fiecare frunza,
fiecare fir de iarba
cerseste atentie.

Chiar si buruienile
poarta flori minuscule
cu care ne uimesc.

In vreme ce cantecul pasarelelor
rasuna in aer,
vocea mea nu-si mai gaseste locul.

Gradina continua sa se schimbe.

Fiecare zi, plina de lumina, ma face sa-mi aduc aminte ca traiesc!"


"Soarele straluceste atat de calduros,
Cerul este senin si albastru.
Fug fara haina pe mine,
Pentru ca primavara este aproape.

Si pana sa-mi dau seama,
Mici nori se aduna pe cer,
Pana cand soarele nu mai trece de ei,
Si din nou se intuneca vremea."


"Martie este o luna de tranzit,
Cand vanturile iernii sunt inca puternice.
Dar zilele blajine ne amintesc,
Ca primavara vine si iar vine."


"Vantul de martie este un coleg vesel;
Ii place sa se joace si sa glumeasca.
Intoarce umbrelele barbatilor pe dos
Si le zboara palariile.
El canta prin salciile plangatoare
Si sopteste in fiecare ureche:
Treziti-va voi mici seminte lenese,
Nu stiti ca a venit primavara?"


"Vantul bate
Impotriva copacilor,
Va da jos palariile
Fara sa ceara voie,
El suna in ferestre
Si adie norii,
Apoi evadeaza pe cosul casei
Si rade tare."


"Iubesc primavara.
Pentru ca in fiecare zi
Este ceva nou in ea,
Care te indeamna sa privesti:
Un alt boboc
O alta pasare
O alta frunza
Soarele."


"Intr-una dintre numeroasele zile de primavara mi-am dorit
Sa fiu un uliu care sa zboare pana la soare.
As putea astfel sa ma inalt din ce in ce mai sus
Si sa ma iau la intrecere cu norii. Ce distractie ar fi!
Iar oricare ar fi directia in care si-ar schimba vantul cursul,
Ea va fi drumul pe care voi dori sa merg.
Si voi zbura sus, sus si tot mai sus si apoi jos, jos si tot mai jos.
Apoi m-as invarti de jur imprejur si tot asa
Pana cand in final as pluti spre pamant."


"In moartea iernii copacii sunt goi
Toate frunzele au cazut si ne-au acoperit pana la genunchi
Cum stau in fata ta gol pana la oase
Iti vei aduce inca aminte de mine si cand voi fi acasa.

In moartea iernii frunzele sunt pe pamant
Si susurul raurilor suna gentil
Iti vei aminti de mine daca ti-as spune ca voi fi
Asemenea unei frunze plutind liber pe rau.

In moartea iernii gaita singuratica scoate un strigat
Si daca nimeni nu-i raspunde zboara spre cer.
Daca te strig, vrei sa-mi raspunzi pe nume
Vrei sa-i spui sa nu se rusineze

In moartea iernii."



"Primavara din nou
Primavara din nou
Nu-i asa?
Bobocii de pe crengi
O adiere de vant
Si eu fara manusi
Pulovarul meu desfacut
O primavara plina de lucruri
Toate care ma asteapta me mine."


"Martie se grabeste sa vina
Iar vantul curata
Treptele usii mele si strada.
Spala cu ploi repezi,
Perie pamantul de murdaria de peste iarna.
Scutura funinginea de pe carpeta verde
Pana nu se mai vad decat
Frunze proaspete.
Apoi face casa curata ca lacrima
Si vesteste cu blandete venirea primaverii."


"M-am gandit ca primavara o sa dureze o vesnicie
Pentru ca eram tanara si iubita
si era luna martie."


"Primejdii dulci alcatuind sub gene,
mi te ivesti istovitor de dulce
cu sanii bulbucati zvacnind sa culce
pe ei sarutul lutului, alene.
Te stingi incet din mine, iara
sub piept loveste-n caldaram o minge
si ziua pe trotuare se prelinge,
lasand in urma-i iz de primavara.
Alaturi de mocirlele uscate
ies pomii toti cu trunchiurile-n floare
Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam cate fete-s astazi deflorate?
Un orizont pierdut, cu buze rosii
saruta-n crestet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din departare
si mor in primavara ofticosii..."


"Ploua des
cu stele
cu jar
flori umede
lacrimi de vreme
drumuri deschise
privire cetoasa
vorbe tacute.
Ma despoaie un rau
ma inunda un val
un val colorat.
Ma bolteste curcubeul
inmuguresc degetele
parul infrunzeste
canta respiratia
langa suflet
viata..."
Decat tu, minunata mea mama!"