Mireasa

Vestimentatia

Piesele vestimentare apartineau costumului popular de sarbatoare. In ceea ce priveste croiala si decoratia, se respecta specificul zonelor etnografice.
Camasa, cea mai importanta piesa, trebuia sa fie neaparat noua, simbol ca se incepea "o alta viata". In vechime, cromatica decoratiei camasii se realiza cu rosu - simbol al vitalitatii maxime, al fecunditatii si al tineretii in plina ascensiune. Confectionarea camasii se realiza de catre mireasa sau mama acesteia, "ca sa nu i se fure norocul" sau "sa nu i se faca de urat", adica vraji.
Rochia alba de astazi reuneste si inlocuieste toate complicatele sisteme de asociere a diverselor piese traditionale, eliminadu-le cu intreaga lor valoare simbolica.
Incaltamintea trebuia sa fie noua; in unele zone se cumpara de catre mire.

Insemne specifice

Pieptanatura miresei se realizeaza de catre nasa, in duminica nuntii, in prezenta celor mai apopiate prietene. Din ratiuni de protectie magica bazata pe prestigiul cifrelor impare, parul se impletea in trei, cinci sau sapte suvite, si se lasau ca atare - cozi, ori se rasuceau in coc.
Gateala capului presupunea aplicarea peste pieptanatura, in scop ritualic, a plantelor si florilor naturale, a lanii colorate in rosu, a panglicilor si apoi aplicarea unor tesaturi, coifuri din bani, fes sau cununa, specifice diferitelor zone. Tesatura subtire din bumbac era cusuta ca o gluga cu un fir de busuioc in varf si se punea peste capul miresei. Beteala argintie semnifica stralucirea soarelui si, implicit, protectia purtatoarei prin prestigiul simbolului solar. Voalul, aparitie tarzie, se

incretea cu fir rosu.
Podoabele miresei erau: cercei, inele, margele rosii si salba de aur sau argint care trebuia daruita de mire in timpul nuntii. De aici, obiceiul contemporan ca sotul sa ofere miresei podoabe din aur in timpul nuntii. Mireasa poate purta perle doar daca se potrivesc la zodiac; in caz contrar, este de prost augur.

Gesturi rituale

Inainte de a se imbraca, duminica dimineata, mireasa se purifica prin imabierea in apa neinceputa (adusa dintr-o sursa curgatoare, in conditii speciale: inainte de rasaritul soarelui, o fecioara cara apa intr-un ulcior, fara sa verse din el vreun pic, pe muteste, avand grija sa nu ii iasa nimeni in cale).
Se puneau in san elemente cu valoare augural-protectoare: usturoi, busuioc si un ban de argint, ca mireasa sa aiba noroc si sa nu o poata deochea nimeni.
Incaltaul miresei se facea de catre un flacau, iar in pantof ii punea cateva boabe de grau si chiar un ban, ca sa aiba noroc de bucate si bani. Mireasa trebuia sa pasasca peste prag cu piciorul drept; de asemenea, si urcarea in caruta si intrarea in Biserica, tot cu piciorul drept se facea.
Cand mirele sosea la casa miresei, aceasta trebuia sa il priveasca printr-un inel, in scopul de a-l "ingradi" pentru familie sau ca sa nu sufere mireasa , la batranete, cu ochii.
Daca la "Isaiia dantuieste" mireasa trage piciorul dupa ea, toate suratele sale se vor marita in acel an. Astazi ii corespunde acestei credinte din Suceava aceea a norocului celei care prinde buchetul aruncat de mireasa.